La inceput de an, mi-am luat inima in dinti si am reinceput sa scriu.
In primul rand, va urez tuturor un An Nou fericit, mai bun decat toti anii care au trecut!
Apoi, vreau sa ofer o explicatie: De ce nu am mai scris???
Pentru ca firma de internet de serviciile careia beneficiam, a dat ... faliment. Am stat cam doua luni, fara Internet (cel de la serviciu, este de uz limitat, adica, mai bine nu il folosesti pentru chestiuni personale..).
Apoi, dupa ce a aparut o noua firma si m-am re-conectat, am fost afectata de un eveniment care m-a cam dat peste cap.
Nu va imaginati cumva ca Printul din povesti a aparut pe calul sau alb si mi-a cerut mana! Sau ca zmeul m-a rapit si m-a inchis intr-un turn de piatra.Exclus!
Realitatea este mai simpla, dar mai dura: firma la care lucrez, s-a mutat in Pipera si impreuna cu ea, a ajuns acolo si subsemnata!
Mi-am dat seama cu adevarat de impactul pe care l-a avut aceasta mutare asupra mea, numai dupa ce am citit cele scrise de Iulia despre cosmarul numit Pipera!
Dupa mutarea in Pipera, pur si simplu nu am mai avut suficienta energie ca sa mai scriu. As putea spune ca Pipera m-a stors si m-a epuizat.
In primele zile dupa mutare, colegii mei si cu mine, am umblat in sus si in jos, buimaci, precum niste furnici carora un copil rau le stricase musuroiul. Va dati seama ce inseamna se pleci din Unirii si sa ajungi in Pipera....
Apoi, treptat, treptat ne-am dezmeticit. Dar asta nu ne-a facut mai fericiti, ci din contra.
Am testat diferite variante de transport catre serviciu si de la serviciu si de fiecare data am avut impresia ca am ales versiunea cea mai rea. Am verificat oferta de magazine si servicii din zona si am constatat ca este aproape inexistenta.
La neplacerea drumului de venire si de plecare de la serviciu, s-au adaugat treptat, pe masura descoperirii, neplacerile cauzate de "nestematele" gandirii celor care au construit si ale celor care administreaza cladirea in care ne avem sediul.
Sa va dau cateva exemple:
- Cladirea se afla pe o terasa la care se ajunge fie cu masina, pe o panta special amenajata, fie pentru pietoni, pe o scara cu circa 20 de trepte. Intre strada si prima treapta a acestei scari se afla o groapa lata cam de un metru si suficient de adanca, umpluta cu diverse bucati de moloz, noroi si apa. Cine este curajos, poate sari! Cine nu.... nu prea are alte optiuni decat... sa isi ia masina!
- Cand a nins, zapada a transformat scarile respective intr-un adevarat derdelus si au fost necesare interventii exprese la cel mai inalt nivel ca administratorul sa "binevoiasca" sa le curete, intrucat acesta considera ca daca a facut drum pentru masini, nu mai are nici o alta obligatie.
- Grupurile sanitare (toaletele) cladirii sunt uluitoare! Cred ca cel care le-a gandit, nu stia la ce folosesc! Cabinele sunt extrem de mici, astfel incat operatiunea de a intra sau iesi pe usa, fara sa te atingi de vasul de toaleta este o mare performanta! Despartirea intre cabine este facuta prin niste pereti de geam colorat care au la imbinari niste spatii libere cam de 1 cm, prin care poti privi linistit in toate directiile. In mod sigur intimitatea nu este un cuvant care face parte din vocabularul proiectantului. Ce mi s-a parut cel mai interesant a fost ca pentru prima oara in viata mea am vazut niste spatii de acest fel (de uz public!) unde pe jos, in loc de marmura, granit, gresie sau mozaic, a fost pusa mocheta! Cred ca mocheta respectiva ar putea fi denumita "Jurnal de bord", intrucat deja poarta pe ea memoria catorva inundatii si a nenumarate pete a caror origine poate fi lesne ghicita!Ma intreb ce notiuni avea despre igiena, cel care a "gandit" mizeria aceasta. Ca nu avea prea multa minte este o certitudine, pentru ca aparatul de uscat mainile este pus cam la 1,5 metri inaltime fata de podea, adica, eu as putea sa il folosesc usor pe post de casca de uscat parul, dar nu si pentru uscat mainile, pentru ca toata apa de pe maini s-ar scurge spre coate!
Ar mai fi si alte probe ale inteligentei romanesti in actiune, dar deocamdata ma abtin, mai ales pentru ca trebuie sa strang suficienta energie ca sa pot maine dimineata sa abordez optimist drumul spre Pipera, pentru prima zi de munca din noul an!
Bine ai revenit!
RăspundeţiŞtergerePipera este un cosmar, norocul tau este ca esti totusi intr-o zona accesibila cu mijloacele de transport in comun. Pentru ca si acolo exista mai multe niveluri de rau.
Cat despre toalete... am si eu o postare pregatita, de data asta pentru cei care le folosesc.
Probabil proiectantul acela este foarte apreciat si bogat, dar ai tu ceva cu el! :| Ceva mai sinistru decat asta, legat de toaleta unei firme (nu de un WC public), rar mi-a fost dat sa citesc. Cu scarile si la mine la serviciu sunt probleme in caz de ninsoare. Si sunt numai 6 trepte... doar ca sunt acoperite cu cea mai alunecacioasa gresie produsa vreodata. Hooray! :|
RăspundeţiŞtergereBine ai revenit si La multi ani! :)
Welcome back si la multi ani! Imi pare sincer rau sa citesc despre noua ta viata in Pipera... cat despre partea cu toaletele, chiar ca e de... cacao. :| Considera ca ai o prietena care e cu gandul alaturi de tine si te incurajeaza! :)
RăspundeţiŞtergereLa multi ani, mai intai. Apoi, trebuie sa imi exprim pentru a nush cata oara mirarea la maretele strategii ale firmelor care se muta in pipera. Trebuie sa fie niste comisioane grase la mijloc, pentru ca altfel niciun om intreg la cap nu si-ar muta afacerea intr-un loc unde sunt toate sansele sa nu mai vrea sa vina niciun angajat, ce sa mai vorbesc de clienti... Dincolo de drumuri iata ca sunt si cladirile proiectate "cu dosul"... Si sunt convinsa ca nici chiria nu e mai mica decat in centru, poate chiar dimpotriva...
RăspundeţiŞtergereLa multi ani si voua! Bine v-am regasit!Mi-ati lipsit.
RăspundeţiŞtergere@Lady Io- norocul apropierii de mijloacele de transport este umbrit de "strada" cu imense cratere de noroi si de haitele de caini artagosi cu care ma confrunt, mai ales seara. Imi dau seama ce poate fi cand distanta este mai mare.
@Morticia- evident, cum ai ghicit, proiectantul este genial, dezvoltatorul un mare binefacator iar noi.. trebuie sa fim recunoscatori!
@Teampit - Multumesc pentru sprijin!De fapt l-am si simtit cand am citit postul tau despre Pipera. Umorul tau m-a revigorat!
@Zazuza - nu trebuie sa te miri, sunt simple aplicatii ale celei mai puternice legi din fizica relatiilor, adica Legea lui O(h)m care spune: "Esti om cu mine... sunt om cu tine" si asta se intampla in straturile cele mai inalte (mai bine nu stii). In ce priveste strategia, este simplu: situatia actuala impune sa sari pe client si sa il iei in brate, asa ca nu il chemi la sediu, ci te duci tu la el.