Zambetul Caterinei

Multe lucruri din cele intalnite in plimbarea facuta in Grecia mi-au placut mult si amintirea lor ma va urmari multa vreme. As enumera doar cateva, primele care imi vin in minte: albul intens al caselor din satuletele raspandite pe coastele abrupte si terasate ale insulelor, bisericutele mici si albe intalnite la tot pasul, nenumaratele mori de vant si porumbare, bogatia de flori puse in vase de tot felul pe strazile pietruite ale satelor, salutul "Geiasas!" adresat de localnici oricarei persoane intalnite, iaurtul dens cu un strat gros de smantana deasupra, cumparat de la magazine in vase din lut, gustul minunat al sardinelor la gratar sau al fripturii de miel cu sos de lamiie, aroma prajiturii al carei nume nu il stiu, facuta cu mere si scortisoara si bine insiropata, oferita in multe taverne ca desert din partea casei, ciocolata calda cu frisca, servita impreuna cu un paharel de ouzo la cafeneaua din mijlocul portului, sunetul valurilor marii, rostogolindu-se pe plaja din fata pensiunii unde locuiam, leganandu-mi somnul, clampanitul pliscului lui Markos, pelicanul de la magazinul de peşte din piata, imaginea borcanelor cu zeci de feluri de dulceata oferite de comercianti, alaturi de nenumarate soiuri de rahat, si multe altele .

Dar, printre amintirile frumoase ale plimbarii in Grecia, voi pastra si zambetul Caterinei!

Caterina era fiica de 18-19 ani a Carmelei, gazda noastra din Chionia, o localitate mica aflata pe plaja unei insule, in apropierea ruinelor unui templu al lui Poseidon.In afara de camerele pe care le avea de inchiriat, Carmela mai patrona si o taverna, aflata langa plaja.

In fiecare dimineata, Caterina se suia in masina si pleca in orasul apropiat pentru a face aprovizionarea pentru taverna. Apoi, dupa ce se intorcea si preda cumparaturile la bucatarie, se instala cu laptopul la una din mese si lucra linistita. Am inteles ca invata pentru un examen. In momentul in care in taverna intra un client, Caterina, isi parasea imediat calculatorul si se prezenta prompt pentru a prelua comanda. Intotdeauna era extrem de amabila, dadea explicatii ample asupra felurilor de mancare oferite, raspundea cu bunavointa si rabdare la toate intrebarile, alerga la bucatarie si se asigura ca fiecare client a primit ce dorise si ca este multumit. Nu am vazut-o niciodata pe Caterina sa se enerveze, sa ofteze sau sa se incrunte macar, ca trebuie sa isi lase calculatorul pentru ca sa ii serveasca pe clienti. In schimb, fiecarui client care venea la taverna, indiferent de cat de mica sau mare era comanda, Caterina ii daruia un zambet, un zambet mare si sincer, din toata inima, care parea sa spuna: "Multumesc mult ca ati venit la taverna noastra, multumesc ca mi-ati dat posibilitatea sa va ofer cele mai bune lucruri pregatite de noi !".

Mancarea de la taverna era buna, dar cred ca faptul ca iti era adusa cu atata placere o facea si mai gustoasa. Asa ca acum, si eu pot spune, la randul meu: Multumesc mult Caterina, multumesc pentru zambetul tau care m-a facut sa ma simt bine si sa inteleg ca te bucurai ca eu eram acolo!