Se poate ca lucrurile sa mearga bine!

Obisnuindu-ma ca in general in Romania toate lucrurile merg prost, ca acolo unde te duci sa rezolvi o problema simpla, vei gasi niste bariere iscate din nimic, dar insurmontabile, ca drepturile tale sunt calcate in picioare mai rau decat cel mai jalnic preş, dar in schimb ai o multime de obligatii, ca functionarii publici care sunt platiti din banii tai sa te serveasca, sunt plictisiti si lipsiti de bunavointa, si asa mai departe, am devenit foarte lipsita de orice incredere in buna desfasurare a oricarei actiuni.

De aceea, nici nu m-am mirat astazi cand am vrut sa iau metroul si la bariera cu aparatele de taxat bilete, am pus cartela in aparat, bara nu s-a deschis pentru a imi permite trecerea, cartonasul a sarit afara, femeia de serviciu care matura pe acolo a opinat ca nu l-am introdus suficient si ca trebuie apasat mai bine, ca asa a facut aparatul respectiv toata ziua, asa ca l-am apasat din nou la loc si SURPRIZA! bara s-a deschis, dar aveam inregistrate doua intrari pe cartela. Cand m-am dus la supraveghetoare sa ii povestesc ce am patit, mi-a zis razand ca bine mi s-a intamplat, ca nu trebuia sa bag cartonasul a doua oara si ca barele nu se deschid intotdeauna pentru ca mai sunt si defecte pe lumea asta, iar aparatul merge mai greu.. dar totusi merge daca apesi mai bine cartela. Adica, pe scurt, putin i-a pasat de faptul ca in mod accidental mi s-au luat banii pe 2 intrari, desi lucrul era absolut evident si in plus stia si ca aparatul respectiv merge prost!. Ce conteaza ca am pierdut eu 1 leu sau cat costa calatoria... ea a facut haz! Oare pentru asta a fost angajata acolo?

Dupa ce mi-am innabusit revolta, fiind inutil a ma razboi cu morile de vant precum binecunoscutul personaj al lui Cervantes, am luat metroul si am debarcat in Piata Romana pentru a ajunge la Biroul de Pasapoarte din Iorga, catre care ma indreptam de fapt, destul de stresata intrucat imi dadusem seama cu multa intarziere ca plec in concediu peste cateva zile, iar pasaportul meu expira tot cam atunci.

Aici insa, lucrurile s-au desfasurat intr-o maniera uluitoare, de nu imi venea sa cred ca sunt in Romania.

La intrare era un ghiseu de informatii de unde luai formularul de cerere, dar functionarul de acolo, cand solicitai formularele respective, te intreba daca ai xerocopii dupa buletin si daca ai achitat taxele necesare la CEC, indrumandu-te exact unde te poti duce in apropiere pentru ca sa rezolvi aceste probleme. Pentru a accede la cele doua ghisee unde se procesau cererile, oamenii stateau la o coada, nu foarte mare, iar printre oamenii care completau formularele pe masa sau pe margini de pervaz, se plimba o functionara care le dadea lamuriri si ii ajuta la completarea hartiilor, astfel ca atunci cand omul ajungea la ghiseu avea toate documentele necesare puse la punct. La ghiseu se verificau imediat documentele si ti se facea si o fotografie, astfel ca fiecare persoana statea la ghiseul respectiv doar cateva minute.

Cand am platit taxa de urgenta si omul de la ghiseu s-a uitat la ceas si mi-a spus ca la 12 , 35 pot sa imi iau pasaportul, adica in exact 2 ore din momentul in care imi facuse fotografia, eu sincer nu l-am crezut! V-am spus ca mi-am pierdut de mult increderea ca ca lucrurile pot sa se desfasoare bine.

Desi aveam numeroase indoieli in minte, gandindu-ma ca in mod sigur cand ajung la ghiseu pentru ca sa primesc pasaportul, mi se va spune ca nu se poate deocamdata pentru ca imi lipseste adeverinta de la responsabilul de bloc si referatul favorabil al educatoarei mele de la gradinita, sau ca masina de facut pasapoarte s-a stricat, sau ca banii depusi la CEC s-au ratacit si trebuie recuperati si depusi din nou, la ora 13 am aterizat din nou, la Directia Pasapoarte, la etaj de aceasta data, la alt ghiseu. Aici, un alt functionar, mi-a luat buletinul, m-a pus sa semnez de primire si mi-a inmanat noul meu pasaport. Incredibil!

Adica, SE POATE!

Se poate ca lucrurile sa mearga bine!

Adica, exista in Romania si institutii cu un sistem de procesare a solicitarilor bine pus la punct, cu functionari amabili si competenti, unde o coada nu devine un cosmar, iar un functionar de la ghiseu nu este un soi de Zeu atotputernic care face numai ce are el chef, cand are chef, care nu te trimite dupa cai verzi pe pereti, numai sa isi dovedeasca lui insusi cat este el de necesar pe acest pamant.

Ar fi o utopie sa ne gandim ca putem sa ii punem pe toti functionarii din Romania sa faca un stagiu de o saptamana la Directia de Pasapoarte, ca sa vada cum trebuie sa se desfasoare lucrurile. E clar ca asa ceva nu se poate face. Dar ma gandesc ca poate macar o parte din ei trec pe acolo si poate in putinul timp pe care sunt obligati sa il piarda acolo, invata macar un pic din ce asteptam noi de la ei.