TROTUAR CU PICATELE

Daca mergi pe strada si te uiti pe unde calci, vei constata cu surprindere ca trotuarul este plin de picatele. Adica, nu este urat, cenusiu si tern, ci este urat, cenusiu si cu picatele. Sunt zone in care picatelele sunt atata de multe, incat cenusiul trotuarului aproape nu se mai vede.

De unde vin picatelele? Cine le-a facut?

Sa nu va inchipuiti ca Primaria dupa ce ne-a rezolvat trotuarele, punand borduri peste borduri, a angajat niste artisti plasticieni pentru ca sa ne inveseleasca strada! In nici un caz! Nu sunt nici pietricele lucioase incorporate in asfalt. Este vorba despre cu totul si cu totul altceva!

Artistii decoratori sunt dragii nostri concetateni, care dupa ce au ros cu indarjire sau cu lehamite o guma de mestecat, cand s-au plictisit de ea, in loc sa o arunce la cosul de gunoi, prefera sa o scuipe pe strada, unde, calcata de trecatori, se transforma in picatica.

Daca nu au guma de mestecat, scuipa pur si simplu. Scuipa cu guma, sau fara, si pietonii, si soferii. Este drept ca daca analizam performanta pe sexe, se observa diferente: partea feminina practica doar scuipatul gumei si asta cu oarecare timiditate, masculii in schimb practica la fel de intens, ambele variante si afiseaza chestia asta cu mandrie. Este aproape un sport, se fac si concursuri: care scuipa mai departe? care scuipa la tinta?

Cred ca este o apucatura nationala veche, pentru ca in copilaria mea, pe peretii vagoanelor de tramvai se afla intotdeauna o placuta emailata pe care scria: Scuipatul interzis!

Zonele unde se stationeaza mai mult, sunt mai pline de picatele, adica pe la stopuri, in statiile de tramvai sau autobuz, in fata la Unirea, etc.

Extrapoland in mintea mea aceasta uriciune, ajung sa imi imaginez ca in ceva vreme trotuarele si strazile vor fi acoperite in intregime de straturi de guma post-mestecata si nici nu va mai fi nevoie de asfaltare. Iar atunci cand cei de la ICAB vor trebui sa sape pentru a repara o teava de apa sparta, vor chema in ajutor o echipa de "buni cetateni" care isi vor uni eforturile sa mestece guma pentru a o prepara adecvat pentru lipitul tevii si pentru acoperirea gropii.

Pentru mine este un cosmar, atat pentru ca trebuie sa calc pe asa ceva, ceea ce imi produce o scarba profunda, cat si pentru ca uneori se intampla ca o "picatica" proaspata sa adere la talpa pantofului, ceea ce presupune manevre de curatire, neplacute si deloc simple.

Eu cred ca acest subiect si-ar fi gasit mai degraba locul in Romania-Casa mea, de aceea, cele scrise de mine aici, constituie un act de sustinere a blogului respectiv si a eforturilor foarte talentatelor sale autoare.