PIETON SPRE SERVICIU

Pieton spre servicu sunt foarte rar, deoarece, aproape in fiecare dimineata, ma bucur de amabilitatea unei colege care trecand pe la coltul strazii mele cu masina in drum spre serviciu, imi ofera placerea unui transport comod si care in zilele in care nu este aglomeratie, este chiar rapid. Dar, totusi, de multe ori ma intreb de ce ma las eu tentata eu oare de bunavointa si de masina amicei mele, intrucat mergand pe jos in pas vioi, as ajunge cam in 30 de minute. Avantajele plimbarii de dimineata spre serviciu ar fi multiple: fac miscare, mi se risipesc aburii somnului si urmele de perna de pe fata pe care apa si sapunul sau fondul de ten nu reusesc sa le estompeze complet, trec pe la toate magazinele din cale, imi iau covrigi calzi, mere, ziare, etc.

Dar, ori de cate ori ma duc pe jos spre serviciu, constat ca desi mersul pe jos este sanatos, este din ce in ce mai greu sa fii pieton pe strazile Capitalei si imi revin in minte toate supararile si frustrarile acumulate referitoare la acest lucru.

Pornesc de la simplul fapt ca orice pieton care respecta regulile de circulatie ar trebui sa mearga pe trotuar. Dar, cum am iesit din casa, deja incalc regula. De ce? Pentru ca pe strada mea, trotuarele sunt complet ocupate de masini, asa ca singura sansa este sa merg pe partea carosabila a strazii, atragand in acest fel manifestari ostile din partea tuturor soferilor care strabat grabiti strada in ambele sensuri(desi este o strada cu sens unic). Multi ma claxoneaza, altii ma apostrofeaza, rostind cuvinte ce ar face sa roseasca si asfaltul, nici unul nu vade ca de fapt, chiar nu am pe unde merge, prin alta parte. Nici mai departe nu este mai usor, intrucat si pe strazile urmatoare lucrurile stau cam la fel. In putinele locurile unde cei care au parcat, au mai lasat spatiu intre zidurile caselor si masini, se afla fie mormane de gunoi, fie diferite alte murdarii de provenienta canina sau umana.

In fine, ajung pe bulevard, unde as putea teoretic sa merg normal pe trotuar, dar... cu multa atentie pentru ca o multime de automobilisti folosesc trotuarul ca pe o extensie a partii carosabile si sunt extrem de nervosi daca te intersectezi cumva cu ei, considerandu-te un intrus pe teritoriul lor. Intr-o zi am iesit grabita dintr-un magazin si am aterizat direct pe capota unei masini care circula cu viteza pe trotuar. Soferul, dupa ce mi-a strigat diverse complimente uzuale in limbajul de la volan, m-a intrebat, foarte nervos, ca de ce nu sunt atenta cand circul pe strada. Am fost atata de uluita ca nici nu i-am putut raspunde. Si, de fapt, ce i-as fi putut spune??? Dupa fata pe care o facuse , se astepta sa cad in genunchi in fata sa si sa rostesc plina de umilinta: "Iarta-ma Inaltimea ta!Tu esti un mare posesor de Mercedes! Eu sunt un nimeni care merg pe jos! Cum am putut eu, sa vreau sa incerc sa trec prin fata ta? Tu ai dreptul, ai dreptul la orice, pentru ca ai Mercedes, poti sa mergi si pe pereti daca vrei, poti sa mergi si pe la mine prin sufragerie!"
In astfel de situatii, nu am decat o singura dorinta: sa i se strice masina sau sa i-o fure, sa ramana fara carnet de conducere, sa il doara capul si sa nu poata conduce, sa i se intample orice incat sa fie nevoit sa devina PIETON! Sa trebuiasca sa mearga pe jos si sa aiba de-a face numai cu indivizi la volan asemenatori cu el!