PICNIC LA FOC

Acum cateva nopti, pe la orele 12, clapetam inca la calculator, cand am auzit sirene de masini de pompieri, apoi am avut impresia ca simt miros de fum, drept care m-am gandit: ce inseamna autosugestia?? Auzi pompierii, imediat iti miroase a fum.

Apoi, de la televizor am aflat ca totusi ca senzatia de miros de fum era reala, pentru ca blocul turn de la Armeneasca, o uriciune, creatie a ultimilor an, un colos din metal, sticla si probabil captusit cu foarte multe materiale plastice, aflat cam la 100 m de casa mea, luase foc.

Cum sunt curioasa ca o pisica si din balcon nu puteam vedea nimic, iar pe de alta parte, ma gandeam ca este probabil unica posibilitate de a vedea asa ceva in realitate (nu in filme-catastrofa, pe care le detest), am iesit si eu sa vad ce se intampla.

Spectacolul incendiului era intradevar impresionant, iar actiunea pompierilor merita privita. Se vedea ca sunt antrenati, bine organizati si stiu ce trebuie sa faca.

Pe bulevardul Carol si pe strazile din jur, se adunasera o multime de gura-casca, care ca si mine venisera sa priveasca incendiul sau chiar sa il imortalizeze, drept care erau inarmati cu aparate de fotografiat sau camere video.

Intre toti, se distingea insa, grupul de romi ce salasuieste pe Calea Mosilor- zona veche. Iesisera si ei sa vada focul, dar pareau ca erau la un picnic, un inedit "picnic la foc". Isi luasera cu ei toti copii, chiar pe cei foarte mici. Femeile tribului ii tineau pe cei mici in brate, fie hranindu-i direct sau cu biberonul, fie leganandu-i cu energie. Copii mai maricei se jucau printre grupurile de gura casca, diverse jocuri copilaresti ale etniei lor (adica cunoscutele: " imbrinceala", "da si mie nene", "ce ai avut tu si acuma e al meu", etc). Barbatii grupului pusesera un gratar, chiar in mijlocul trotuarului in fata caselor ocupate de ei pe Mosilor, il incinsesera si il umplusera cu mici si bucati de carne. Pana cand gratarul a fost gata, cei mai multi dintre ei au stat pe marginea trotuarului, privind spre foc, comentand si schimband strigaturi intre ei, fumand, mancand seminte, scuipand cu grija cojile pe jos si daca se poate, pe cei din jur. Cand paznicii de la gratar au anuntat ca bunatatile sunt gata, s-a dat semnalul si oamenii s-au deplasat pe rand, la gratar, pentru a se aproviziona cu fripturi, mici si bere si au revenit in graba, cu mainile pline si mestecand de zor, pentru ca sa se instaleze din nou in marginea strazii, pentru a nu pierde spectacolul focului cel mare.

Considerand ca am vazut suficient si ca in mod sigur incendiul va fi stins in curand, m-am indreptat spre casa. Somnul totusi imi trecuse, asa ca m-am instalat la calculator din nou. Si cum lasasem geamul deschis, am simtit din nou miros de fum, dar acum mirosea a fum de gratar cu aroma de mici.