LA SUPERMARKET

Astazi mi-am luat inima in dinti si am aterizat la supermarket sa cumpar cate ceva de-ale gurii. Mi-am umplut cosul si m-am indreptat spre casele de marcat. Aici, cozi impresionante, care ma faceau sa evaluez posibilitatea de a duce inapoi la raft cele cumparate, care deodata nu mi s-au parut chiar asa de necesare. Totusi, la una din casele de marcat, era o coada nesemnificativa: trei persoane. M-am gandit ca norocul mi-a suras si am fugit iute sa ma asez la rand. Dupa cateva secunde insa mi-am dat seama ca precum intr-un banc, norocul nu imi mai suradea, ci se tavalea pe jos de ras si ca exista o explicatie pentru numarul redus de persoane de la coada. Persoana care era in fata mea emana un miros de transpiratie insuportabil, care te facea sa crezi ca nu mai avusese contact cu apa si sapunul de vreme indelungata, acesta fiind motivul care facea ca nimeni sa nu se mai aseze la coada dupa el.
Dupa ce m-am mutat urgent la o coada invecinata, mult mai lunga, conditionata in gandire de povestea cu hotii de buzunare din autobuz expusa cu mult talent de Lady Io in Bucurestiul de vis , am inceput sa studiez persoana. Nu era hot de buzunare, in nici un caz. Era un barbat de circa 40 de ani, imbracat in tinuta business, cu camasa alba si cravata de matase, cu pantaloni din stofa calcati adecvat, tuns ingrijit, cu pantofii lustruiti. Singurul lucru care i s-ar fi putut reprosa tinutei lui, in afara mirosului pestilential, era o urma de ruj pe maneca. M-am gandit insa ca, datorita pozitiei petei (spre spatele manecii), aceasta putea proveni de la o cumparatoare care incercase totusi sa stea la coada in spatele lui, dar lesinase datorita mirosului si in cadere rujul ei il atinsese pe maneca.
M-am uitat si ce cumparase, erau cateva lucruri bine alese, din categoria celor scumpe. Era evident ca nu lipsa de mijloace materiale era cauza mirosului ingrozitor pe care il emana, ci in mod clar lipsa de bun simt.
L-am urmarit cu privirea cand a iesit din magazin. Afara, l-a intampinat voioasa o domnisoara cu picioare lungi si cu o rochie vaporoasa si impreuna s-au urcat intr-o masina decapotabila, parcata in fata magazinului.

Ma intreb, oare, omul despre care va povestesc si-a luat masina decapotabila pentru ca nu se suporta nici el insusi in spatiu inchis?? Iar domnisoara cu picioare lungi il insotea doar cand mergea cu masina decapotabila?